Studenta criminală a Eugeniei

Cu scriitura autoarei am luat contact pe Catchy, apoi pe blogul ei – unde citeam în special recenzii de carte. Mi-a plăcut, se vede că e deprinsă cu disciplina scrisului, știe să esențializeze ideile, că nu se pierde în judecăți morale și patetisme nici chiar când vine vorba de a scrie o ficțiune proprie. Nu m-am mirat foarte tare când am aflat că lucrează la un roman; genul, în schimb, m-a incomodat… Experiența mea privind literatura polițistă e mai curând lacunară decât satisfăcătoare (patru cărți în total), totuși mi-am făcut curaj și am început Studenta criminală. 

Romanul are ca punct de plecare  cazul intens mediatizat al tinerei Carmen Bejan. Studentă la medicină, se prostitua în camera de cămin, finalul (sau poate intriga) poveștii fiind acela că își ucide ultimul dintre clienți, pe care mai apoi îl tranșează împreună cu iubitul ei. Eugenia nu se oprește aici:

Mobilurile care i-au mânat pe criminali să ucidă au fost mereu cele clasice: bani, gelozie, ură. Nimic original. Ca atare, am hotărât să le cosmetizez puțin. Să mă fac o cosmeticiană de crime. 

Cosmetizare, în acest context, e un simplu eufemism izvorât din alint. Motivația criminalului din carte e complet alta față de datele cazului matcă. Autoarea e atentă cu personajele sale, le urmărește viața interioară, umbrele și lucirile psihicului ce până la urmă se trădează în comportamente deviante. Habotnicia, lipsa de empatie și de interes singular pentru propriul copil – pe care să-l tratezi ca pe o persoană vie, cu nevoi, nu ca pe un alt număr într-un șir, element într-o grămadă –, demagogia și caracterul histrionic al unui pastor, toate acestea sunt aspecte de care actanții se lovesc pe parcursul anchetei lor.
studenta-criminala

Dincolo de planul crimei – care m-a captivat mai mult –, în carte e relatată și povestea de dragoste dintre conducătorii anchetei, comisarii de poliție Leon Damian și Sofia Roth. Romanul urmărește ambele fire, descoperirea criminalului derulându-se concomitent cu apropierea dintre cei doi. Deși pe alocuri clișeică, trimițând spre filmele americane de acțiune – ambii sunt înalți, frumoși, inteligenți și de succes, râvniți de alți potențiali parteneri și formând o echipă excelentă –, am înțeles pe parcurs că era necesară și fâșia în construcția acțiunii (mai ales că nu e una lipsită de sinuozități).

Ce m-a impresionat pe mine tehnic în Studenta criminală e ritmul, faptul că naratorul nu se grăbește nicăieri, lasă pârghii pe care le acționează la vremea cuvenită. Are răbdare să dezvolte fiecare pistă ca și când ar descoperi-o odată cu Leon Damian. Dincolo de trama psihologică, de mutilările unei copilării cum nu se poate mai risipită și de povestea de dragoste, care împletite mențin trează curiozitatea cititorului, romanul Eugeniei Crainic e plin de umor de limbaj și de situație. Ce-ar mai fi o secție de poliție în plină anchetă criminalistică, dacă nu s-ar râde? 🙂

Pe autoare o găsiți aici.